Referate » Romana
Ada Razu din Concert din muzica de Bach - caracterizare


Ada Razu



- personaj de roman modern de analiza psihologica, obiectiv si realist -

- personaj realist modern -

- snobul -



"Concert din muzica de Bach ",

de Hortensia Papadat- Bengescu

- roman modern de analiza psihologica,obiectiv si realist -


    Romanul "Concert din muzica de Bach" este al doilea din ciclul Hallipilor si a aparut in anul 1927, fund una dintre cele mai realizate creatii din intreaga proza a Hortensiei Papadat-Bengescu (1876-1955).

    Toate romanele acestui ciclu urmaresc destinul Hallipilor, al rudelor si prietenilor lor, care fac parte din societatea mondena a Capitalei, asa-zisa "lume buna", o fauna compusa mai ales din snobi si mai putin din aristocrat adevarati, exagerat stilizati.

    Perspectiva auctoriala asupra lumii este adesea grotesca, romanele Hortensiei Papadat-Bengescu fiind create prin modalitati narative moderne, in care investigatia psihologica si fiziologica introspecteaza cele mai obscure zone ale constiintei personajelor, care sunt, in general, imbogatitii de data recenta si isi pun intreaga energie in slujba parvenirii pe scara sociala, pentru a li se uita originea umila si a patrunde in inalta soctetate

Viziunea narativa se defineste prin naratiunea la persoana a III-a, naratorul este observatorul prezent in desfasurarea tuturor evenimentelor, asadar "se manifesta atat naratorul omniscient, cat si personaje-reflector prin care se multiplica perspectivele" (N.Manolescu).

    Prezentarea evenimentelor si a personajelor facuta direct de narator alterneaza cu introspectia, analiza psihologica intreprinsa de catre personajul insusi, precum si cu diferite puncte de vedere ale celorlalte personaje asupra aceleiasi situatii (relativismul), toate aceste procedee indirecte de caracterizare sunt definitorii pentru conturarea eroului de roman modern.

    George Calinescu a interpretat magistral esenta psihologica a personajelor Hortensiei Papadat-Bengescu: "Un aspect caracteristic al acestei lumi este ca indivizii nu sunt preocupati de bani decat la inceput, in momentul intrarii in clasa. Toti sunt mai mult sau mai putin bogati, dar aflati in afara oricarei griji materiale. Averea este unicul mediu in care pot pluti aceste fringe diafane. [...] Aici n-avem de-a face cu ambitiosi politici, cu avari, cu speculanti, ci cu persoane preocupate de «ce zice lumea», ambitionand sa dea serate, sa fie primite la anumite receptii dificile, sa reactioneze in toate momentele vietii, chiar cele mai grave, in modul cel mai distins".

    Contrastele intre esenta si aparenta nu apeleaza la ridicol, de aceea imaginea personajelor nu este comica, asa ca la I.L. Caragiale, deoarece eroii sunt deprinsi cat de cat cu stilul de viata adoptat. Insa egoismul, imoralitatea, lipsa sentimentelor, fac aceasta lume detestabila, pana la accente grotesti prin reactii pasionale vulgare.

    Romanul este constant - in principal - pe destinul a trei cupluri: Lina si profesorul Rim; Elena si inginerul Draganescu; Ada Razu si printul Maxentiu. In cadrul fiecarui cuplu intervine un intrus, care destabilizeaza relatiile familiale ale partenerilor, prin triunghi conjugal.

Personaj realist modern, Ada Razu intruchipeaza tipul snobilor si al parvenitilor ce compun, in general, inalta societate a Bucurestiului, purtatori de masti, pentru salvarea aparentelor si convenientelor sociale mondene.

    Trasaturile morale reies, indirect, din faptele, gesturile si atitudinea eroinei. Ada Razu este fiica unui fost morar care se imbogatise "din faina", ajunsese cel mai mare fabricant si-i lasase fiicei sale o avere impresionanta. Inteligenta si vioaie, Ada isi administreaza averea cu energie, beneficiind si de o oarecare instructie, dar lipsita de o cultura solida. Fire ambitioasa, doreste cu toata fiinta sa parvina pe scara sociala, sa patrunda im inalta societate, conditia sa modesta fiind insa o piedica insemnata. Solutia o constituie casatoria cu printul Maxentiu, un aristocrat decazut si saracit, care fusese nevoit sa-si ipotecheze mosia Plaesele. Ada Razu, poreclita "fainareasa", il cumpara pe print pentru titlul aristocratic, pentru statutul sau social si-i salveaza, in schimb, mosia. Cand erau numai ei doi, Ada nu se sfia sa-i aminteasca: "stiai doar bine ca rascumperi hodoroaia de palat si mosia lucie cu fainareasa".

    "Senzuala si capricioasa", frivola, Ada il place pe Lica Trubadurul, fiind impresionata de "acel tanar zvelt" care ii starnise admiratia pentru priceperea lui la cai: "cu ce mestesug dezmierdase calul! [...] Cu ce pumn domolise tanarul acela pe murg!". Adei i-ar fi tacut mare placere o relatie amoroasa cu acest tanar vioi si viguros, cu un farmec aparte -"Ar fi vrut sa aiba un amant"-, dar convenientele sociale ii impuneau prudenta, deoarece "reputatia ei era prea proaspata".

Mediul ambiant, ca procedeu artistic de caracterizare indirecta a personajului realist, determina firea si deciziile Adei Razu, care dorea mai mult decat orice sa se asemene celor care faceau parte din cercul restrans si exclusivist al lumii mondene bucurestene. 

    Supunandu-se total aparentelor impuse de societatea

aleasa, Ada este decisa sa apara in public cu sotul sau in cei mai cordiali termeni conjugali, mai ales in ziua participarii cailor la cursele sportive, cand il va prezenta lumii pe Lica. Sub calmul convenientelor mondene se ascund mizerii morale lustruite, Ada avand ambitia de a-l duce pe Maxentiu la concertul din muzica de Bach, organizat in saloanele Elenei Draganescu. Dar barbatul era acum ca "o umbra", insa ea voia sa-l arate lumii, pentru a se vedea ca "un astfel de barbat era o scuza, pleda in favoarea legaturii ei cu Lica". Se foloseste de boala lui Maxentiu pentru a primi cat mai multe vizite, organizeaza receptii, trecand astfel drept foarte devotata sotului ei bolnav. Cu o intuitie feminina extraordinara, stie sa fie cordiala si naturala cu Marcian -"bunul simt ii dicta sa nu fie nici cocheta, nici lingusitoare, artistul avand spaima de amandoua"-, pentru ca, prin el, sa poata obtine invitatii la concertul organizat de Elena Draganescu si sa patrunda astfel definitiv in societatea mondena, fiind totodata foarte preocupata de cariera sociala a lui Lica.

    Naratoarea omniscienta ii face, in mod direct, un portret fizic, cu trimiteri precise si semnificative catre structura psihica a personajului: "Ea, asa costeliva, era foarte tiranica. Campioana la tenis, bratul slab azvarlea mingea neobosit, campioana la dans, piciorul celebru de subtire, un os cu piele oachesa si paroasa. [...] Fata negricioasa si ochii aprinsi nu aratau, dupa nopti nedormite, nicio oboseala. Acum, mainile slabe, negre, cu inele mari, printre care acel safir urias, pe care Lica isi aprinsese ochii, tineau haturile ferm. Printesa Maxentiu conducea


Materie: Romana - Invatamant: Liceu



Textul de mai sus este doar un preview al referatului, poate sa contina imagini sau tabele, pentru a vedea daca continutul acestui referat te poate ajuta apasa butonul de "download" !!