Referate » Romana
Alecu Ruset din Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda -caracterizare

Alecu Ruset



- personaj secundar de roman istoric -

- personaj atestat istoric -


"Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda",

de Mihail Sadoveanu

- roman istoric -




    Romanul "Zodia Cancerului sau Vremea DucaWoda" de Mihail Sadoveanu (1880-1961) a aparut in anul 1929 si constituie culmea prozei sadoveniene ce evoca perioada istorica de suferinta si de decadere a Moldovei, urmand volumelor "Neamul soimarestilor" si "Vremuri de bejenie".

    Mihail Sadoveanu porneste in crearea romanul ui de la documented cronicarilor, dar si din literatura populara care retine in creatiile folclorice cele mai importante evenimente ale istoriei neamului romanesc.

Romanul evoca imaginea Moldovei, aflata in decadere economica si saracie crunta in care se zbate poporul in vremea domniei lui Duca-Voda, precum si lupta acestuia pentru a-si pastra tronul la cea de a treia domnie, prin lacomia de "dajdii" puse in spatele moldovenilor, pentru ca el sa-si poata plati birurile care-l tineau domn.

    Alecu Ruset este fiul fostului domnitor, Antonie Ruset, ce fusese inlaturat de la tron prin intrigile lui Duca-Voda, care-i si luase locul la conducerea Moldovei. Noul domnitor il alunga de la curte pe Alecu Ruset, insa il tine sub o stricta supraveghere, urmarindu-i toate miscarile.     El este prigonit de voda pentru ca detinea secretul unor scrisori compromitatoare pentru Duca, pe care tanarul le avea in pastrare la niste prieteni in Polonia. Fatalitatea soifii tacuse ca el sa se indragosteasca puternic de Catrina, fiica despotului Duca.

Alecu Ruset apare in capitolul al doilea al romanului ca insotitor al abatelui de Marenne in calatoria sa prin Moldova pana la Istanbul, fiindu-i recomandat de un prieten comun, polonezul   Vladislav. El vine sa-l intampine pe abate in frunlea unui pale de opt-zece calareti si strainul vede "un boier tanar moldovean pe-un arabesc roib". Imbracamintea tanarului nu face o impresie buna asupra rafinatului abate, pentru ca "straiul nu-i era stralucit, asa precum ar fi fost de asteptat de la un fecior de Domn" si nici faptul ca "desi avea nume de bun ostean, se infatisa cam palid si subtiratic", calarea dupa "moda necredinciosilor ismailiteni", avand "pe obraz un zambet nesilit".

    Tanarul beizadea se confeseaza abatelui de Marenne, explicandu-i dusmania lui cu Duca-Voda, despre care crede ca este "nebun si cu putina minte", ca-i plac peste masura petrecerile si vinul si care ii sta ca "un spin pe care cu greu il sufere si pe care ar dori sa-l smulga si sa-l calce-n picioare".

    Alecu Ruset este un tanar instruit, poate prea evoluat pentru epoca, vizitase Franta, studiase in Polonia, cunostea cultura Bizantului si pe cea slava, vorbeste bine limba franceza, fiind un fin observator al lumii prin meditatii subtile asupra realitatilor vremii, explicandu-i strainului Firea moldovenilor, mentalitatea lor de viata, rabdarea si echilibrul lor interior luate de la natura.

    Impetuos si indraznet pana la inconstienta, el il santajeaza pe Duca-Voda cu scrisorile pe care le detine ca marturie a tradarii domnitorului. Ruset intuieste cu inteligenta psihologia oamenilor, reactiile lor, dovedind curaj, abilitate si stapanire de sine in situatii limita, cum este aceea a intalnirii tanarului cu Duca-Voda: "Maria-ta, stii.bine ca in privinta asta sunt fara de nicio vina si n-ai nicio dovada. [...] Afara de asta, zambi el subtire, indulcindu-si glasul, socotinta cea fara de gres a mariei tale intelege ca nu-i nevoie sa ma misc si sa uneltesc eu. Fac altii asta. [...] lacomia lor nimene si nimic n-o poate istovi". Voda se cutremura de cutezanta tanarului de a-l santaja, "holba ochii si privi lung la feciorul cel nebun al lui Antonie. [...] Numele pe care l-a purtat parintele tau ti s-ar potrivi mai bine tie. Lui Antonie-Voda ii zicea inaintea domniei, Chirita     Dracu". Ruset zambi cu satisfactia victoriei, "se inchina si saruta mana Domnului; apoi trecu mandru la iesire". Ca urmare, Duca-Voda il caracterizeaza direct pe dusmanul sau, spunand: "il cunosc indraznet si in stare sa savarseasca orice fapta smintita".

    Alecu Ruset se indragostise de fiica lui Voda, Catrina si iubirea este reciproca, dar domnitorul hotaraste s-o marite cu stefan-beizadea, fiul lui Radu-Voda, "un schilod pe care fata nu-l putea suferi" si fata de care "avea o respingere din fundul maruntaielor, ca pentru o mancare rea". De aceea, nesabuitul Alecu va infrunta primejdii si pericole mari pentru a-si vedea iubita. Cei doi indragostiti se intalnesc prin complicitatea Magdalinei, dadaca tiganca a domnitei Catrina si cu totii sunt cuprinsi de teama si de grija de a nu fi descoperiti de tiranicul voda sau de slujitorii lui. Casatoria pusa la cale de Duca-voda are la baza importante interese politice, el urmarind tronul Tarii Romanesti pentru fiul sau, Constantin. Ruset se confeseaza abatelui, marturisindu-i chinurile si suferintele pe care le indura pentru ca nu-si poate implini iubirea: "Am pe mine cameasa lui Nessus". De Marenne are pentru tanarul indragostit, pe care-l vede "intr-o sclavie iremediabila", o simpatie deosebita si o intelegere blanda, voind cu toata puterea si sinceritatea sa-l ajute. Il prezinta Padisahului in cuvinte elogioase si cu o caldura protectoare: "Acel prieten al meu e un barbat din neam, si, din cate am inteles e un supus credincios al maiestatii voastre. Impotriva lui s-au ridicat dusmanii si vor sa-l sugrume".

    Refuzand sa se marite cu Stefan-beizadea, domnita Catrina este trimisa la manastire, timp in care Duca-Voda planuieste nunta. Ruset are un destin tragic, din cauza firii sale impetuoase si a naivitatii cu care il percepe pe maleficul Duca-Voda. Fara sa asculte sfaturile intelepte ale abatelui, Alecu Ruset pune la cale rapirea mirelui, chiar in ziua nuntii, dar este prins de oamenii domnitorului si dus inaintea acestuia. Fiind zi de mare sarbatoare pentru Duca-Voda, pentru ca-si marita fata, vel-hatmanul Sandu Buhus, aducandu-l in fata domnului pe Alecu Ruset, care este acum o "ramasita", "o fiinta slaba, palida, cu mustatile incurcate de ate de sange", isi exprima nadejdea ca "ar fi bine sa-l primesti cu liniste, cum se cuvine intr-o zi ca asta", mai ales ca "mirele s-a intors la gazda lui fara nicio stricaciune". Dar Duca-Voda "inalta de la spate in sus buzduganul si pali in frunte, intre ochi, pe Ruset", iar tanarul, "sub navala sangelui", "se abatu intr-o parte; dupa aceea inainte; si cazu cu fata in jos, lovind cu fruntea lespezile". Asistand la scena, doamneie de la curte fugira infricosate, doar mireasa, "invaluita in hobotul ei stralucit", ramase incremenita, apoi "isi incovoie fruntea pe genunchi, lasandu-si manile albe sa atarne intr-o parte, ca si cum ar fi fost straine de dansa".

    Iubirea scurta si nefericita dintre Alecu Ruset si domnita Catrina este menita a da romanului o insufletire sentimentala, care sa treaca dincolo de limitele descriptive ale unei epoci istorice.

    "Alecu Ruset nu deschide, astfel, seria unei tradifii eroice a Rusestilor. El nu e un rasfatat neimpacat cu rezistentele unei soarte potrivnice. In declansarea patimii lui primejdioase a intrat mai ales orgoliul. Desi e viteaz, el nu e la inaltimea istorica a lui Soimaru. Energia si indrazneala sa, inteligenta si iscusinta sa in lupte se risipesc fara urma, indiferente istoriei si nazuintelor ei." (Savin Bratu)


Materie: Romana - Invatamant: Liceu



Textul de mai sus este doar un preview al referatului, poate sa contina imagini sau tabele, pentru a vedea daca continutul acestui referat te poate ajuta apasa butonul de "download" !!