Referate » Chimie
Apa Naturala. Apa potabila. Epurarea apei. Duritatea apei. Poluarea apei

Importanta

Apa are o importanta covarsitoare pentru existenta vietii. Fără apă nu ar putea exista nici omul, nici animalele, nici plantele. În organism apa intră în compoziţia organelor, ţesuturilor şi lichidelor biologice. Ea dizolvă şi transportă substanţele asimilate şi dezasimilate; menţine constantă concentraţia sărurilor în organism şi, evaporându-se pe suprafaţa corpului, ia parte la reglarea temperaturii.
Apa este cea mai raspândită substanţă compusă şi reprezintă trei sferturi din suprafaţa globului terestru. Ca şi aerul, ea constituie factorul principal al menţinerii vieţii pe pământ.
Apa este o resursă naturală esenţială cu rol multiplu în viaţa economică.
În natură apa urmează un circuit. Se poate vorbi despre apă de ploaie, apa râurilor şi izvoarelor, apa de mare, etc.
Apa pură se obţine din apa naturală prin distilare repetată în condiţii în care să nu poată dizolva gaze din aer sau substanţe solide din recipientele în care este conservată.

1.Apa Naturala
În natura, apa se gaseste din abundenta, în toate starile de agregare:
" în stare lichida (forma în care acopera 2/3 din suprafata pamântului; sub forma de
mari, oceane, râuri, fluvii, ape subterane);
" în stare solida (formeaza calote glaciare);
" în stare gazoasa (atmosfera contine o cantitate considerabila de apa, sub forma de
vapori de apa, invizibili).
Apa urmeaza un circuit în natura.
Caldura soarelui determina evaporarea apei de suprafata. Vaporii rezultati se ridica în atmosfera. Daca în atmosfera saturata cu vapori de apa apare o scadere a temperaturii, parte din vaporii condensati iau forma de nori, ceata, ploaie, zapada sau grindina.
În anotimpurile calde, dar cu nopti racoroase se depune roua, iar daca temperatura solului este sub 0 C, se depune bruma.
Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezulta din topirea zapezilor, în parte umplu din nou lacurile, râurile, fluviile, marile si oceanele. Alta parte strabate straturile de pamânt, la diferite adâncimi, formând apele freatice. Apa subterana poate reaparea la suprafata, fie prin izvoare, fie extrasa prin fântâni, sonde.
În cadrul acestui mare circuit natural se disting circuite secundare, dintre care, importanta deosebita prezinta circuitul biologic. Acesta consta în patrunderea apei în organismele vii si redarea ei în circuitul natural prin respiratie, transpiratie si moartea organismelor. Distingem si un circuit apa-om-apa care se refera la interventia activitatii omului în circuitul natural.
În natura nu exista apa pura; date fiind interactiunile cu mediul ea contine gaze, substante minerale si organice dizolvate în suspensie.
Chiar apa de ploaie, care ar trebui sa fie cea mai curata apa naturala (devenita astfel printr-o distilare naturala) poate prezenta dizolvate anumite impuritati de tipul: CO2, NH3 sau chiar H2S, SO2- ca urmare a contactului prelungit cu aerul.
În regiunile tropicale, apa de ploaie are o putere de dizolvare foarte mare. Specialistii au calculat ca în peninsula Indochina, apa de ploaie ce cade pe un hectar, pe parcursul unui an, contine 8 kg HNO3. În Brazilia, 50g apa la m3 de ceata contine 15-18 mg H2CO3 si 19 mg HNO3. Este o apa acida ce ataca rocile.
Cea mai variata compozitie dintre toate apele naturale o au apele subterane. Ele contin cantitati mari de substante solide sau gazoase. Ajunse la suprafata, aceste ape, formeaza izvoare de ape minerale.
Înainte chiar de invazia romana, galii cunosteau calitatea apelor minerale; s-au gasit mici altare construite de acestia în preajma unor astfel de izvoare. În statiunile termale din Masivul Central, Alpi sau Pirinei s-au gasit urme ale vechilor captari galo-romane si piscine uriase.
Dupa compozitie, apele minerale pot fi: acide (continut ridicat de CO2), alcaline (predomina sulfatii de magneziu si sodiu), sulfuroase (contin sulfuri alcaline), feruginoase (contin carbonati de fier di si trivalent).
Factorii determinanti ai efectului terapeutic precum: termalitate, prezenta gazelor dizolvate (O2, CO2, H2S, CH4, N2, gaze rare), prezenta unor substante de natura minerala sau organica (hormoni, antibiotice) permit utilizarea acestor ape în tratarea unei game foarte largi de afectiuni ale aparatului cardio-vascular, locomotor, anemii, boli ale sistemului nervos si boli endocrine.
Totalitatea apei pe pamânt este de aproximativ 1,46 miliarde km3 din care 97 în oceane si mari, 2 în calote glaciare si 1 în râuri, lacuri, pânze subterane.

2.Apa potabila

Apa potabila nu trebuie sa contina organisme animale si vegetale si sa satisfaca cerinte de calitate superioara privind indicatori fizico-chimici, biologici si bacteriologici.
Alimentarea cu apa a centrelor urbane prezinta o mare importanta, caci apele trebuie sa fie tratate înainte de a fi puse la dispozitia populatiei.
Apa este un constituent fundamental şi indispensabil al organismului uman. Modificări mici produc tulburări grave iar insuficienţa aportului de apă este mult mai puţin tolerată decât carenţa în alte elemente.
În organismul uman, apa totală (60% din greutatea corporală) se repartizează în mai multe compartimente: Apa intracelulară (40 %) şi apa extracelulară (20 %), aceasta la rândul ei reprezentată de apa circulantă = intravasculară (4- 4,5 %), apa interstiţială (15 % - majoritatea legată în geluri) şi apa transcelulară (1%).
Dinamica apei în corpul uman şi bilanţul hidric al organismului au fost îndelung studiate în fiziologie şi sunt astăzi binecunoscute, având largi aplicaţii medicale. Deshidratarea respectiv hiperhidratarea, cu numeroasele variante fiziopatologice, sunt întâlnite în cadrul multor afecţiuni şi pun serioase probleme de diagnostic şi tratament.
Un om are nevoie în medie de circa 100 de litri de apă pe zi: 4 litri pentru nevoia fundamentală, alimentară (2,5 litri pentru băut şi 1,5 litri prepararea hranei), 13 litri pentru spălat vesela, 13 litri pentru spălat rufe, 70 de litri pentru nevoi sanitare (spălat pe mâini şi faţă, duş, apa pentru clătirea toaletei etc.).

Variabilitatea este desigur foarte mare, în funcţie de disponibilitatea şi preţul apei, de obiceiuri etc. Unde nu există apă curentă şi consumul casnic e mai mic, iar unde trebuie cărată de la mari distanţe sau e foarte scumpă se face economie. Sunt şi situaţii, chiar ţări întregi, unde consumul este sub minimul acceptabil şi duce la consecinţe negative asupra igienei şi sănătăţii publice. A face baie în vană în loc de duş duce automat la un consum mult mai mare de apă, la fel şi utilizarea frecventă de maşini se spălat haine, veselă etc. sau dacă aceste au eficienţă redusă din punct de vedere al consumului de apă.
Având în vedere caracterul limitat al resurselor de apă în general şi de apă potabilă în particular, consumul acesteia se normează şi uneori chiar se raţionalizează.


3.Epurarea apei

Apa reziduala reprezinta debitul de apa folosita, obtinut de la оntreaga comunitate. Оnainte de a fi eliberata оn mediul оnconjurator, aceasta trebuie transportata la statiile de epurare a apei. Cantitatea de apa reziduala din statiile de epurare variaza оn functie de momentul zilei si de anotimp.
Procesul de tratare a apei reziduale are urmatoarele caracteristici:
volumul zilnic de apa reziduala tratata poate fi


Materie: Chimie - Invatamant: Liceu



Textul de mai sus este doar un preview al referatului, poate sa contina imagini sau tabele, pentru a vedea daca continutul acestui referat te poate ajuta apasa butonul de "download" !!