Referate » Romana
Domnu Trandafir din Domnu Trandafir de Mihail Sadoveanu -caracterizare

Domnu Trandafir
(portret literar)
Personaj principal de povestire

"Domnu Trandafir",
de Mihail Sadoveanu


Mihail Sadoveanu (1880-1961) a creat o proza epico-lirica, in care se evidentiaza, cu mare forta de evocare, particularitatile moldoveanului bland si intelept, simbolizandu-l, parca, pe acest scriitor masiv, "cu suras blajin", care "sta in mijlocul unui popor, zambind paririteste generatiilor, mereu altele, necontenit actual, venind din trecut si pasind spre viitor" (George Calinescu). Sadoveanu a fost fascinat de anii copilariei, a descifrat literele din abecedarul lui Creanga si, ca si acest mare povestitor, a evocat figura luminoasa a invatatorului sau de la scoala din Pascani, Mihai Busuioc, care l-a inspirat in conturarea personajului principal, real si eponim (care da numele operei - n.n.) totodata, al acestei povestiri.
Aparuta mai intai in revista "Albina" (1905), apoi in volumul "La noi in Viisoara" (1927), povestirea "Domnu Trandafir" este realizata sub forma unei epistole (scrisoare - n.n.), iar naratiunea este la persoana I.
Ca structura, povestirea are doua parti, prima este o descriere ce contureaza trasaturile fizice ale eroului, iar cea dea doua, prin naratiune si dialog, reliefeaza indeosebi trasaturile morale (sufletesti) ale domnului Trandafir. Scrisoarea naratorului are in centru portretul complex (personaj "rotund") al personajului principal, realizat prin imbinarea insusirilor fizice cu cele sufletesti.
In prima parte a povestirii, este descris drumul pe care naratorul il parcurge cu o "birja mare", de la manastirea Neamtului catre "locul unde m-am nascut". Adresarea directa, formulate la persoana a II-a singular, este specifica stilului epistolar si ilustreaza, totodata, caracteristica de naratiune memorialistica: "Ma gandeam la vremea cand am cutreierat cu tine aceste locuri [...]".
Chipul dascalului se contureaza in memoria povestitorului din amintirile copilariei, este, asadar, un portret memorialistic, alcatuit din evocari, din ceea ce s-a intiparit profund in mintea si sufletul autorului, deoarece povestirea are caracter autobiografic. Invatatorul lui Mihail Sadoveanu, caruia-i spunea "Domnul Busuioc", este modelul uman pentru crearea personajului literar "Domnu Trandafir".
In debutul povestirii, naratorul, revenind pe meleagurile natale, revede cu bucurie locurile dragi, care-i trezesc amintirile copilariei, "vii si luminoase", iar dintre toate "chipurile trecutului" rasare deslusit (clar -m.n.) chipul invatatorului sau, domnu Trandafir.
Portretul dascalului este realizat in mod direct, prin descriere, figura invatatorului ramanand neschimbata in memoria naratorului: "Tnalt, bine legat, cu mustadoara neagra pe care si-o tundea totdeauna scurt". Trasaturile fizice, exprimate direct prin epitetele "inalt", "mustacioara neagra", sunt completate cu cele morale, intre care blandetea invatatorului fiind sugerata de expresia "zambind cu bunatate". Amintirile naratorului aduc in prezent imaginea clasei, in care invatau simultan (in acelasi timp, concomitent - n.n.) toti elevii din clasele primare, de aceea el putuse afla inca din clasa intai "istoriile minunate cu Stefan cel Mare si Mihai Viteazul" pe care le povestea Domnu. Lectiile de istorie li infiorau pe baieti, iar explicatiile invatatorului erau atat de "minunate", meat elevii auzeau, parca, "freamatul luptelor". Din aceste rememorari (amintiri - n.n.) reies, in mod indirect, talentul didactic, vocatia ,in predarea lectiilor, precum si patriotismul "Domnului", care povestea cu emotie faptele de vitejie ale eroilor din istoria romanilor. Impresionat si acum de personalitatea puternica a invatatorului, naratorul il caracterizeaza direct, afirmand ca "Domnu nostru a fost un om deosebit", atat prin inteligenta sclipitoare ("ii scanteiau privirile"), cat si prin maiestria cu care evoca "marirea stramosilor", trasaturi desprinse indirect din gestul pe care-l facea domnu Trandafir cu mana, de parca "ridica o perdea de pe trecut".
Gandurile naratorului se indreapta catre alte fapte carora, atunci cand era copil, nu le acorda prea mare importanta. In mod indirect, se evidentiaza prin epitete pasiunea domnului Trandafir pentru profesie, intrucat, desi era un om "nacajit" si "amarat", "hartuit de administrate", venea cu drag la scoala pentru a impartasi elevilor "invatatura de toate zilele". Amintirile naratorului contureaza interesul pe care "Domnu" il avea pentru educatia elevilor, responsabilitatea lui de a forma copiilor o personalitate complexa. Aceste trasaturi morale se desprind indirect din fapteie invatatorului, care ii invata pe elevi cantece si rugaciuni, le insufla respect pentru trecutul istoric si le stimula increderea in fortele proprii. Toate invataturile dobandite de copii au fost ca niste seminte sadite in sufletele lor, care "au inflorit bogat mai tarziu", metafore care accentueaza patriotismul, credinta in Dumnezeu si tactul pedagogic, insusiri ce compun personalitatea complexa a dascalului. O noua imagine din copilarie vine in prezent pentru a ilustra, in mod indirect, dragostea pentru literatura a invatatorului, care i-a fermecat pe copii cu glasul sau "ca un cantec frumos" atunci cand le-a citit "Povestea lui Harap Alb", scrisa de "mos Creanga". Apropiindu-se de locul unde odata fusese scoala, naratorul este trist si induiosat ca domnu Trandafir murise, "nu mai era nici vesel, nici trist, nici batran...".
Partea a doua a scrisorii -si a povestirii totodata- incepe cu descrierea meleagurilor natale, care au ramas "vii pentru sufletul meu" si cu amintirea intampiarilor "luminoase ale copilariei asa de indepartate". Naratorul este foarte miscat de locul in care era odata scoala si unde acum nu mai este nimic, iar emotia puternica pe care o simte este comunicata prietenului caruia ii este adresata scrisoarea. Autorul isi aminteste prima zi de scoala, prima intalnire cu domnu Trandafir, prilej eu care face o descriere succinta a infatisurii acestuia, apeland la epitete: "om bine facut, putin chel in varful capului, cu ochi foarte blajini", trasaturi fizice exprimate in mod direct, care contureaza un om bland si viguros. Sinceritatea si caldura sufleteasca reies din descrierea directa a
altor insusiri fizice: "Cand zambea, se aratau sub mustata tunsa scurt niste dinti lungi, cu strunga mare la mijloc" (strungareata = distanta mai mare decat in mod obisnuit intre cei doi dinti din fata - n.n.). PortretuI domnului Trandafir continua prin caracterizare indirecta, reliefand pasiunea pentru profesia de dascal si patriotismul profund, trasaturi reiesite din gesturile si atitudinea personajului: atanci cand ii invata pe copii sa recite poezii patriotice, "vorbea tare si inalta in sus bratul drept". Inainte de a le citi vreo poveste de Ion Creanga, domnu Trandafir isi privea elevii cu bunatate, le zambea "tinand cartea la piept, in dreptul inimii", in timp ce in clasa se lasa o liniste totala, "ca intr-o biserica". In continuarea scrisorii, prin adresare directa, naratorul ii destainuie prietenului sau ca insusirea cunostintelor de


Materie: Romana - Invatamant: Liceu



Textul de mai sus este doar un preview al referatului, poate sa contina imagini sau tabele, pentru a vedea daca continutul acestui referat te poate ajuta apasa butonul de "download" !!