Psihologia este una dintre ştiinţele al cărei destin nu a fost deloc simplu şi linear, ci mult mai frământat şi dramatic decât al altor ştiinţe. Ea a cunoscut perioade de аvânt şi stagnare, de înălţări şi căderi, de calm şi destindere, dar si de încordare şi încrâncenare. În legătură cu ea au fost formulate cele mai frapante paradoxuri. S-a afirmat despre originea psihologiei că este nedeterminată (unii cred că termenul de psihologie ar fi fost folosit pentru prima dată în 1590 de Goclenius, un profesor din Marburg, alţii în 1696 de Leibniz (1646—1716), în fine, sunt şi autori care îl „împing" spre 1732—1734 şi îl leagă de numele lui Christian Wolf (1679—1754) care 1-a folosit în titlul a două dintre lucrările sale — Psihologia empirica şi Psihologia rationalis). S-a spus despre obiectul psihologiei — dacă există — că ar fi nebulos, i s-au pus la îndoială legile, i-au fost contestate metodele, considerate ca nesigure. Or, dacă o ştiinţă nu are un obiect propriu de cercetare, dacă ea nu este capabilă să descopere şi să formuleze legile fenomenelor investigate, dacă nu dispune de un ansamblu de metode, tehnică şi procedee de cercetare mai poate fi ea numită ştiinţă? Fără îndoială că nu. Când psihologia a fost considerată ca făcând totuşi parte din rândul ştiinţelor s-a afirmat despre ea că ar fi o „ştiinţă hibrid". Este de neînţeles cum doi autori americani (Frank B. McMahon şi Judith W. McMahon) care au publicat o lucrare voluminoasă referitoare la problematica psihologici au păstrat titlul de „Psihologia — o ştiinţă hibrid" chiar şi la o a cincea ediţie apărută relativ recent (în 1986). Apoi, este firesc ca într-o masivă enciclopedie a psihologiei editată de Raymond Corsini în două ediţii succesive (1984; 1994) la termenul de pseudoştiinţă să întâlnim enumerate astrologia, numerologia, frenologia, fiziognomia, chiromanţia, demonologia, dar nu mai este firească încadrarea în rândul pseudoştiinţelor a grafologiei sau a parapsihologiei. Chiar dacă în aceste domenii informaţiile sunt destul de sărăcăcioase şi incerte, chiar dacă accesul acestor fenomene la statutul de ştiinţă este întârziat, a le exclude cu totul din domeniul preocupărilor ştiinţifice ar fi o eroare. Aceasta cu atât mai mult cu cât