Referate » Romana
Duca Voda din "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda" de Mihail Sadoveanu -caracterizare

Duca Voda

- personaj de roman istoric -
- personaj atestat istoric -
- despotul -
- antierou -

"Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda",
de Mihail Sadoveanu
- roman istoric -
Romanul "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda" de Mihail Sadoveanu (1880-1961) a aparut in anul 1929 si constituie culmea prozei sadoveniene ce evoca perioada istorica de suferinta si de decadere a Moldovei, urmand volumelor "Neamul soimarestilor" si "Vremuri de bejenie".
Mihail Sadoveanu porneste in crearea romanului de la documentele cronicarilor, dar si din literatura populara care retine in creatiile folclorice cele mai importante evenimente istorice ale neamul ui romanesc.
Romanul evoca imaginea Moldovei din a doua jumatate a secolului al XVII-lea, aflata in decadere economica si saracia crunta in care se zbate poporul in vremea domniei lui Duca-Voda, evidentiind lupta acestuia pentru a-si pastra tronul in cea de a treia domnie si lacomia de "dajdii" puse in spatele moldovenilor, pentru ca sa-si poata plati birurile care-l tineau domn.
Duca-Voda, personaj atestat istoric si eponim (care da titlul operei -n.n.) aflat la a treia domnie pe tronul Moldovei de la sfarsitul secolului al XVIl-lea, este tipul domnitorului hain, tiran, crud si despot, care duce tara intr-o saracie jalnica, marcand una dintre cele mai neguroase perioade de decadere materiala si spirituala din istoria ei, din care cauza este intruchiparea antieroului.
Mihail Sadoveanu il prezinta pe voda Georgie Duca in anul de domnie "de la Hristos l679", cand in Moldova se instalase o atmosfera de suspiciune si teroare din cauza lacomiei sale, care marea dajdiile poporului pentru "a plati mucaremeaua" (taxa pe care trebuia sa o plateasca turcilor pentru innoirea domniei - n.n.), confisca averile boierilor, ii chinuia si "ii izbea cu buzduganul de moarte".
Personaj negativ, antierou, domnitorul Duca este conturat de catre naratorul omniscient din trasaturi morale malefice, reiesite, indirect, din comportamentul, faptele si mentalitatea personajului. Necrutator, rau, inuman, ducand o viata izolata din pricina firii sale inchise, rautacioase, Duca-Voda inspira teama tuturor, pentru ca, suspicios si ursuz, este neinduplecat fata de slabiciunile si pacatele omenesti. Ura profunda pe care voda o are fata de beizadeaua fostului domnitor Ruset il determina sa-i faca reprosuri severe acestuia, care, avand curajul nestapanit al tineretii, ii raspunde cu franchete jignitoare ca, pentru greselile comise, fusese deja judecat "la Stambul de vizir", dar mai ales ca si "Dumnezeu le iarta. E adevarat ca oamenii cei prosti nu sunt atat de iertatori...". Domnitorul ramane complet impasibil la suferintele moldovenilor, pe care i le semnaleaza sulgerul Lupu: "Duca-Voda nu parea nici miscat, nici manios. Isi pastra stapanirea de sine". Batranul Vasile Ghenca, "firav, slabanog si spanatic", adus la judecata in fata divanului, are cutezanta de a-i spune cu semetie si demnitate adevarul despre dezastrul in care voda conduce Moldova: "Vazand ca mi se pune in mana cutit ca sa belesc tara, l-am lepadat".
Duca stapaneste arta disimularii, pe care o exercita cu maiestrie in perioada domniei, pentru a prinde si pedepsi pe orice boier care ar incerca sa iasa de sub tiranie: "Vazandu-ma pe mine vesel si nebanuind nimic, daca sunt langa noi, unii din vinovati nu vor scapa", ori pentru a le confisca averile: "Nu mi-ar parea rau sa fie acela amestecat, caci are atatea prisaci, herghelii, cirezi si hanuri si mai ales atatea pungi de aur, incat ar avea cu ce-si plati viclenia".
Iute la manie si neiertator, Duca infricoseaza pe "boierii, slujitorii si robii" care asistau la judecata lui mos Tudor Soimaru, nu prin izbucnirea lui voda, cat prin "fapta pe care voia s-o savarseasca", atunci cand taranul nu mai poate indura suferinta si-i spune cu o adanca amaraciune: "Multameste-te, maria ta, -cu banii nostri, cu vitele si cu rodurile pamantului si cu mierea stiubeielor noastre; nu-ti incarca sufletul cu sange. Caci se suie pana la cer plangerile obijduitilor, iar mosnegii cei neintelepti si orbi te blastama sa mori neiertat si singur!".
Domnitorul le cruta viata celor adusi la judecata, dar porunceste cu bestialitate, "sa-i varati in beciuri, sa steie in obezi pana ce satele lor vor plati de doua ori cat arata tabelele vistieriei", lacomia sa fiind fara limite. Dorinta de a ramane pe tronul Moidovei costa foarte multi bani, "acel Stambul blastamat e ca o gura a Tartorului. Poti sa torni in el comorile lumii, nu se alina in veci". Duca-Voda este nesatul de putere si de stapanire, ocupa, pe langa tronul Moldovei si pe cel al Ucrainei turcesti, "al carui tui (iron - n.n.) iI dobandise in ziua impacarii sale cu stefan beizadea, de fata fiind Sultan Mehmet". Naratorul ilustreaza, indirect, aviditatea personajului, atunci cand descrie curtea domneasca de la Iasi: "Aici stapanea Duca-Voda cu topuzul sau si cu cele doua tuiuri in a treia a sa domnie". Orgoliul sau nemasurat reiese indirect din episodul nuntii fiicei sale, Catrina, a carei casatorie nu constituia o bucurie parinteasca, ci un prilej de a arata lumii bogatiile sale si de a-si satisface trufia fara margini. Asadar, acum ca era "Voievod si-n Moldova si-n Ucraina", trebuia sa organizeze o nunta "cu mare stralucire [...], ca sa se pomeneasca si-n alte tari si la alte limbi de marirea sa si sa ramaie insemnat si-n letopiseti", insa calculele lui de a-si achita cheltuielile au in vedere numai granele, vitele si roadele pe care "nadajduieste" ca le-au facut taranii, carora sa le ia toata agoniseala prin biruri exagerate: "Nadajduiesc de la Domnul Dumnezeu [...] ca secerisurile s-au racut cu bine in tara si holdele dau fobs. Fanaturile au fost bune pentru vite si oi; [...] Om avea de unde strange iar in vistierie". Tirania domnitorului, placerea lui de a chinui oamenii se apropie de sadism, atunci cand il judeca pe spatarul Milescu: "Se poate ca in noaptea asta sa nu te gasesc vinovat [...] si soarele de maini sa-ti lumineze ziua cu pace. Daca va fi asa sa te bucuri; dar sa stii ca n-ai scapat cu desavarsire. Deasupra ta va urma sa atarne sabie, pana ce Dumnezeu va hotari sa nu-mi fie de folos si sa te pot deplin ierta". Cand hatmanul Sandu Buhus ti aduce vestea prinderii lui Alecu Ruset, "Domnul avu un ras silnic [...] simti infiorarea bucuriei [...] ranjindu-si din nou mania pe care o avea in gatlej ca pe o ragila" si, desi era ziua nuntii fiicei sale, domnitei Catrina, isi pregati cu satisfactie "buzduganul cel mic, cu care batuse in ajun pe vornicii de targ" pentru a-l ucide pe tanarul beizadea. Monstruozitatea personajului este reliefata, indirect, prin satisfactia diabolica pe care o simte atunci cand il omoara pe tanarul Ruset, silind-o pe fiica sa, care era indragostita de acesta, sa asiste la gestul bestial al tatalui, chiar in ziua nuntii, care, oricum, era pentru ea o povara sufleteasca.
Criticul literar Nicolae Manolescu vede in Duca-Voda "un despot de tip turcesc, machiavelic prin natura si traditie".


Materie: Romana - Invatamant: Liceu



Textul de mai sus este doar un preview al referatului, poate sa contina imagini sau tabele, pentru a vedea daca continutul acestui referat te poate ajuta apasa butonul de "download" !!