Referate » Romana
Ionel din "Vizita" de Ion Luca Caragiale -caracterizare

Ionel

- personaj principal de schita -
- personaj realist -
- tipul copilului rasfatat -
"Vizita" de Ion Luca Caragiale
- schita -
Dramaturg si prozator; Ion Luca Caragiale ( 30 ianuarie 1852 -9 iunie 1912) a fost un observator lucid si ironic al societatii romanesti din vreme lui, un scriitor realist si moralizator, dovedind un spirit de observatie necrutator pentru cunoasterea firii umane, de aceea personajele lui traiesc in orice epoca prin vicii, impostura, ridicol si prostie. Inzestrat cu o inteligenta sclipitoare si cu o imaginatie iesita din comun, el foloseste cu maiestrie ironia, satira si sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societatii romanesti si a contura personaje dominate de o tara (defect - n.n.) morala reprezentativa pentru tipul si caracterul uman. Intrucat Caragiale a dat viata unor tipuri umane memorabile, unor tipologii unice in literatura romana, Garabet Ibraileanu afirma ca dramaturgul face "concurenta starii civile", iar Tudor Vianu considera ca formula artistica a lui Caragiale este "realismul tipic".
In schitele sale, I.L.Caragiale creeaza o galerie de tipuri umane reprezentative nu numai pentru societatea din vremea lui, ci pentru intreaga societatea romaneasca din orice timp, de aceea se spune despre acest inegalabil scriitor ca este "contemporan" cu noi.
Schita "Vizita" a aparut in volumul "Momente si schite" (1901), in care Caragiale ridiculizeaza prostia si snobismul familiilor burgheze, trasaturi care au ca rezultat esecul evident tn educatia propriilor copii.
Ionel Popescu este personajul principal, al schitei "Vizita" de Ion Luca Caragiale, un copil rasiatat si prost crescut, consecinte firesti ale unei educatii precare, cauzate de folosirea unor metode total gresite. Ionel face parte dintr-o famiiie burgheza bogata, care afiseaza ostentativ o preocupare specials pentru educatia odraslei.
De Sf.Ion, naratorul face o vizita doamnei Popescu, demers prilejuit de onomastica fiului ei, caruia-i duce in dar o minge "foarte mare de cauciuc si foarte elastica".
Inca de la inceputul schitei, Ionel este caracterizat in mod direct de catre narator, care-i realizeaza portret ul fizic prin descriere: "un copilas foarte dragut de vreo opt anisori", "imbracat ca maior de rosiori in uniforma de mare tinuta".
Portretul sau moral este realizat prin caracterizare indirecta si se contureaza din mediul in care traieste, din faptele si vorbele sale, precum si din relatia cu celelalte personaje, cu ajutorul dialogului si al naratiunii.
Trasaturile de caracter ale copilului incep sa se evidentieze, indirect, inca de la inceputul vizitei. Doamna se scuza ca anul acesta nu a mai putut participa la petreceri, n-a mai fost la teatru sau la plimbare, intrucat a trebuit sa urmareasca indeaproape educatia fiului ei, ceea ce i-a ocupat tot timpul, mai ales ca mama "nu vrea sa-1 lase fara educatie". Paradoxal, in acelasi moment se aude strigatul servitoarei care cere ajutorul mamei, pentru ca Ionel, neastamparat, este gata sa rastoarne masina de spirt, pe care jupaneasa facea cafea. Doamna Popescoi este Incantata de zburdalnicul copil si exclama cu mandrie: "Nu stii ce strengar se face... si destept...". Neascultator, Ionel nu raspunde decat tarziu apelurilor mamei, care insa il saruta "dulce pe maiorasul, il scuipa, sa nu-l deoache". Sarbatoritul dovedeste lipsa de respect si fata de narator, deoarece face - in prezenta musafirului - o galagie infernala cu trambita si toba pe care le alesese dintr-o gramada de jucarii imprastiate "pe doua mese, pe canapea, pe foteluri si pe jos", ceea ce dovedeste si faptul ca era dezordonat. Deprins sa faca numai ce vrea el, maiorasul devine agresiv, se repede cu sabia scoasa asupra jupanesei care tocmai aducea cafelele si, dand "un racnet suprem de asalt", o loveste pe mama sub ochiul drept, deoarece aceasta intervenise cu imprudenta "in razboi". Ca si in cazul cu masina de gatit, copilul este repede iertat, mama cerandu-i drept "pedeapsa" un sarut.
Oaspetele cere permisiunea sa-si aprinda o tigara si mama, cu o aluzie admirativa si amuzata, ii raspunde ca si "dumnealui... mi se pare ca-i cam place", referindu-se, bineinteles, la Ionel. Incercarea naratorului de a-l lamuri pe copil ca "tutunul e otrava..." se soldeaza cu o atitudinea taioasa si obraznica din partea acestuia, ce reiese, indirect, din replica impertinenta: "Da tu de ce tragi?". Copilul este, insa, incurajat de mama, care-l indeamna pe musafir sa-i aprinda "maiorului" tigara, pe care o luase din pachet fara sa ceara voie. Plina de admiratie, doamna Popescu din nou "il scuipa, sa nu-l deoache", fascinata de alura lui de "om mare" care fumeaza tigara "pana la carton".
Agitat si nestapanit, Ionel se repede impetuos la mingea primita in dar, o tranteste cu putere si aceasta sare direct in bratul musafirului, care tocmai ducea la gura ceasca de.cafea. Fiind fierbinte, cafeaua il opareste si-i pateaza totodata pantalonii "de vizita, culoarea oului de rata", dar copilului nu-i pasa, iar mama il consoleaza ca pata de cafea se spala.
Efectul nociv al tigarii nu intarzie sa se manifeste si copilului i se face rau, devine alb la fata, "cu ochii pierduti si cu dragalasa lui figura strambata", apoi lesina, spre disperarea mamei care isi smulge parul de teama ca "moare copilul". Musafirul sare in ajutor, il stropeste cu apa si "scumpul ei maior" isi vine in fire".
Cand ajunge acasa, naratorul descopera, indirect, alte trasaturi ale lui Ionel si anume ca acesta este rautsicios si impertinent, deoarece constata ca sosonii sai erau plini de dulceata si intelege de ce maiorul iesise la un moment dat cu cheseaua de dulceata in vestibul.
Lipsa de bun simt si de educatie sunt dovedite, indirect, prin toate manifestarile copilului, inclusiv prin lipsa normelor elementare de conduita: mananca dulceata direct din chesea, se serveste, fara sa ceara permisiunea, din tigaretele vizitatorului si chiar ii cere, cu impertinenta acestuia, foc. Comportamentul deplorabil al fiului o amuza nespus pe doamna Popescu, admiratia ei fiind de un entuziasm ridicol: "Scuipa-l, sa nu mi-l deochi!".
Intelectul limitat al copilului reiese, indirect, nu numai prin felul stupid in care se joaca, ci si prin modul de a vorbi, replicile sale fiind doar in numar de patru: "- Maior!...", "- Inainte mars!", "- Da'tu de ce tragi?", "Vin acu!" si acelea lipsite de noima.
Cu totul inconstienta in privinta nivelului mental al fiului, doamna Popescu il considera "destept", iar comportamentul lui agitat este perceput ca unul de "strengar", trasaturi exprimate direct de catre alt personaj al schitei.
Atitudinea vizitatorului, care are in schita statutul de personaj-narator, se schimba pe masura ce se deruleaza faptele copilului. Simpatia initiala, sugerata prin diminutivele "copilas", "baietelul", "maiorasul" se diminueaza, iar personajul este numit caricatural "maiorul" sau "domnul maior".
Ionel este tipul copilul rasfatat provenit dintr-o familie instarita, a carui mama este incapabila sa-i faca o educatie solida, singura metoda considerata eficienta fiind intrebarea stupida si ridicola: "Vrei sa moara mama?". Contradictia dintre esenta si aparenta, dintre parerea entuziasmata a doamnei Popescu despre copil si ridicola comportare a acestuia este ilustrata de vocea auctoriala prin ironie, comic de situatie si de limbaj, pentru a sugera atitudinea sa critica si satirica.
Ionel starneste rasul prin ridicol si prostie, constituind pentru oricine un exemplu negativ, care indeamna la un comportament diferit, pentru a nu fi la fel de penibil.
I.L.Caragiale a starnit mereu un interes neobosit in jocul de oglinzi fatarnice, in care fiecare observa propria imagine intoarsa catre sine, "ca un omagiu de reciprocitate". (Serban Cioculescu)


Materie: Romana - Invatamant: Liceu



Textul de mai sus este doar un preview al referatului, poate sa contina imagini sau tabele, pentru a vedea daca continutul acestui referat te poate ajuta apasa butonul de "download" !!