Referate » Romana
Zaharia Trahanache din "O scrisoare pierduta",de Ion Luca Caragiale

Zaharia Trahanache

- personaj de comedie -
- personaj comic -
- tipul incornoratului -

"O scrisoare pierduta",de Ion Luca Caragiale
- comedie -
Ion Luca Caragiale (1852-1912) a ramas definitiv in literatura romana printr-o opera monumentala, alcatuita din comedii, nuvele, momente si schite, prin intermediul carora scriitorul face o adevarata radiografie a societatii romanesti, inaugurand o epoca literara de inalta valoare artistica, atat din punct de vedere tematic, cat si al limbajului surprins cu maiestrie neegalata pana astazi. Caragiale se remarca prin arta compozitiei, fiind eel mai priceput creator de caractere din literatura romana, ilustrate mai ales in cele patru comedii: "O noapte furtunoasa", "Conu Leonida fata cu reactiunea", "O scrisoare pierduta" si "D-ale carnavalului". Sarcastic si necrutator, Caragiale satirizeaza sclipitor incultura, imoralitatea, coruptia, prostia omeneasca in cea mai larga acceptie a cuvantului, toate acestea fiind imbracate in mantia transparenta a unei spoieli de cultura, a unui parvenitism ostentativ, atitudini ce se manifesta nu la indivizi izolati, ci la intregi categorii sociale.
Comedia "O scrisoare pierduta" de l.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884.
"O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri sociale si politice, ilustrand dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicteintre reprezentantii opozitiei - Catavencu si grupul de "intelectuali independenti" - si membrii partidului de guvernamant-Stefan Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii cornice, cu scopul de a satiriza moravurile sociale si politice ale vremii. Personajele sunt tipologii umane si fac "concurenta starii civile" (G.Ibraileanu), fiecare dintre ele avand o trasatura dominanta de caracter, ilustrand asadar un tip anume.
Zaharia Trahanache intruchipeaza tipul incornoratului, dar ca om politic el indeplineste importante functii in judet: "prezidentul comitetului permanent, comitetului electoral, comitetului scolar, comitetului agricol si al altor comitetc si comitii". Seful partidului din judetul X, el se bucura de o veche si solida autoritate, de prestigiu recunoscut chiar si de opozitie "am tinut la dumneata ca la capul judetului nostru" (Catavencu).
Comicul de caracter se defmeste prin insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudinea, faptele si vorbele venerabilului politician, iar in mod direct din didascalii sau din opiniile/relatiile cu celelalte personaje, conflictul dramatic fiind realizat prin intreaga varietate a comicului.
Zaharia Trahanache este un personaj ridicol, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esentd si aparenta. "Prezidentul" partidului de guvernamant din judetul X este numai aparent naiv, fiind in esenta un politician abil, care dirijeaza cu o mana forte interesele partidului, deoarece "de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru...". Cu toate ca pare "moale" si neincrezator in autenticitatea scrisorii, o invata pe dinafara cu usurinta si i-o explica prefectului cu o subtila ironie, desi aparent este lipsit de energie, gaseste imediat polita falsificata de Catavencu pentru a avea o arma de contrasantaj si chiar daca se pare ca nu stie despre relatia amoroasa dintre Fanica si Zoe, el ii este recunoscator prefectului pentru ca "i-a facut si-i face servicii".
"Venerabilul neica Zaharia", "stalpul" local al partidului de guvernamant, desi sustine ideea integritatii morale a societatii, practice inselaciunea atat in familia sa, cat si ca sef al partidului. El falsifica listele cu alegatori si, impreuna cu Farfuridi si Branzovenescu, calculeaza voturile simpatizantilor, chiar daca acestia nu mai aveau averea necesara care sa le confere dreptul electoral si ar fi trebuit stersi de pe liste: "Ai putintica rabdare... Da' daca-l putem aduce sa voteze cu noi?".
Atunci cand prestigiul si reputatia lui sunt in pericol, se plange de matrapazlacurile politice si constata "A, ce corupta sotietate, nu mai e moral, nu mai sunt printipuri, nu mai e nimic: enteresul si iar enteresul". Totusi, ambitia politica si comoditatea vietii il fac sa pastreze cu strasnicie "enteresul" de a fi prieten cu prefectul, care "i-a facut si-i face servicii" atat politice, cat si conjugate. Politician abil, stie ca functia sa in partid depinde de sefii de la "Centru" si se lasa manevrat cu usurinta de acestia. El sustine, disciplinat, "candidatul pe care-l pune pe tapet partidul intreg" si aplica in practica deviza: "de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru...".
Zaharia Trahanache este incornorat, dar ii convine - din comoditate si din calcul - triunghiul conjugal, care-i asigura o viata tihnita in familie. Vanitos si ridicol prin contrastul dintre aparenta si esenta, "venerabiiul" si pasnicul Trahanache reactioneaza brutal atunci cand este acuzat de tradare politica. Desi senil si ramolit, plat in gandire, el este numai aparent naiv, pentru ca pregateste cu abilitate contrasantajul, fara niciun scrupul. El gaseste imediat polita falsificata de Catavencu si-l santajeaza la randul sau, amenintandu-l ca o va da publicitatii.
Ignoranta personajului reiese, indirect, din comicul de limbaj, dovada fiind ticul verbal "ai putintica rabdare", iar incultura se manifesta si prin repetarea mecanica a unor truisme, ilustrate de frazele imprumutate de la fiul sau "de la facultate", pe care-1 citeaza cu emfaza: "Tatito, unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara printipuri va sa zica ca nu le are".
Numele sau este defmitoriu pentru comicul onomastic, atat de expresiv pentru caracterul personajelor din comediile lui Caragiale. Zaharia, sugereaza zahariseala, moliciune, lentoare, iar Trahanache, faptul ca poate fi modelat usor (trahana = coca moale) de catre superiorii "de la centru" sau de "enteres", dar mai ales de Zoe. Numai ca, aparenta lentoare a lui Trahanache - "ai putintica rabdare" - este, in fond, o abila arma politica, pe care personajul o foloseste cu pricepere.
Comicul de situatie este relevant in scena 4 din actul I, cand Trahanache il consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea de amor este o plastografie (un fals - n.n.) ordinara desi scrisul seamana atat de bine, meat "sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa. juri!". Duplicitar, Trahanache li reda, din memorie, textul scrisorii, adaugand, aluziv, explicable imprejurarilor concrete, precise, identiflcand exact momenta! intalnirii amoroase dintre cei doi, amplificand cu subtilitate spaima prefectului: "Scumpa mea Zoe, venerabilul (adica eu) merge deseara la intrunire (intrunirea de alaltaieri seara). - Eu (adica tu) trebuie sa stau acasa, pentru ca astept depesi de la Bucuresti, la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa" ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino tu (adica nevastamea, Joitica), la cocoselul tau (adica tu) care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica...". Dramaturgul accentueaza, in mod direct, in didascalii, atitudinea aluziva si perfida a lui neica Zaharia, care starneste reactia disperata a prefectului: "(private lung pe Tipatescu, care e in culmea agitatiei)".
Principalele mijloace artistice de caracterizare a personajului sunt sursele comicului, foarte variate si sugestive, in conturarea trasaturilor remarcandu-se comicul de situatie, de caracter, de limbaj si de nume. Dialogul si monologul dramatic sunt alte modalitati de caracterizare indirecta,


Materie: Romana - Invatamant: Liceu



Textul de mai sus este doar un preview al referatului, poate sa contina imagini sau tabele, pentru a vedea daca continutul acestui referat te poate ajuta apasa butonul de "download" !!